joi, 28 ianuarie 2010

Le train de la vie


"Le train de la vie
C'est un petit train qui va
Des montagnes de l'ennui
Aux collines de la joie
Il fait des "oui" des "peut-être" et puis des "non"
Il fait le jour et la nuit
Ça dépend de la station
"Gare de triage. Attention départ"
Oh les beaux wagons que voilà
Si ça dépendait de moi
J'les prends tous à la fois
Attention tu vas rester sur le quai
J'ai peur de me tromper de voie
Chanteur, Pasteur, Avocat
 Mais le train n'attend pas..."

  ( Pierre Philippon)

miercuri, 20 ianuarie 2010

Lumea fără ceasuri

După un ceai de iarnă prelungit vineri seara, sâmbătă dimineață plecat-am tri doamne și toate trei,adică: Grasza,Max și eu spre Sibiu, cu scopul declarat de a ne preumbla prin oraș,dar mai ales prin Dumbrava-i ce adăpostește o lume fără ceasuri-Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA.
Drumul până acolo a decurs lin,povestind și bucurându-ne de vremea parcă prea frumoasă și caldă pentru luna ianuarie.Parcat mașina undeva pe lângă Piața Mică și ne-am urnit înspre Carmen care ne aștepta să bem o cafea în scurtu-i timp liber.
Cafa s-a transformat în prânz, luat într-o crâșmă cu un voit aer retro și un nume pe măsură,Union:. Atmosferă pașnică, o liniște pe care o uitasem, o chelneriță simpatică, a cărei cravată de pionier purtată cu nonșalanță a prilejuit o mică sesiune foto și încercări eșuate de a o achiziționa. După ce ne-am încărcat bateriile cu de-ale gurii, am decis că e cazul să facem pași pe covoraș și să ne urnim spre Dumbravă. Am străbătut în goana cailor putere orașul și iată-ne în Dumbrava ce adăpostește o întreagă Românie la scară mică, o Românie în care timpul te poartă înspre vremuri în care casele se construiau cu bun simț și dragoste.
Case micuțe din lemn, case falnice, dar discrete de târgoveți, de negustori,de meșteșugari, case care te întâmpină tăcute,albe,case care îți amintesc de copilărie și de bunici.

Biserici clădite pe înalt,cu turle ce parcă se avântă spre cer, având ca trepte pietre uriașe de râu, fântâni- balanțe ale vieții, mori din sate de munte,construite trainic din piatră de râu, mori care au hrănit generații până a ajunge să se odihnească aici,mori din câmpie, înalte, bătute de ploi și vânturi, case plutitoare...
Un cer de un albastru de Voroneț sau de Crai în zile senine, pini maiestuoși,troițe-locuri de popas, două mâțe alintate, care ne-au acompaniat o vreme, doi muncitori care construiau o șură lângă o casă albastră și de la care am aflat că abia din aprilie se vor scoate lacătele care nu ne-au lăsat să intrăm în unele curți și în nicio casă. Nu-i bai,revenim, oricum nu am reușit să vedem tot (muzeul are 6 sectoare tematice din care noi am reușit să vedem 2).


Cu regret ne-am desprins din această lume a trecutului, promițindu-ne a reveni curând...
Am încheiat ziua la Crama studenților din Sibiu unde ne-am întâlnit cu Leo, Bebe și Găbița. Până să vină ei ne-am trecut timpul cu o gustare..dietetică-pâine cu pastă de jumeri,ceapă și boia, pâine cu fasole și varză murată,pâine cu zacuscă.

Gazda ne-a asigurat că mâncarea e bună, se pare că are o relație bună cu soacra, pe care testează mai ales ciupercile:D. Noi l-am crezut pe cuvânt și nu am regretat nicio secundă. Au apărut și sibienii și am stat un pic de povești la un ceai de hamei
( Max și io, șoferu a fo nevoit să bea ceai ceai :D).Și cam asta a fost căci în civilizație, ceasurile chiar funcționează.

joi, 14 ianuarie 2010

Strănutul

Mă urc în tren, găsesc un compartiment nesuprapopulat și tăcut în care erau un domn şi o doamnă
care dormeau întinşi pe scaune.Cu o umbră de regret îi trezesc şi îmi ocup locu, decisă să mai fur un pui de somn pân la Bucureşti. Mai intră încă o doamnă şi un domn şi trenu se pune în mişcare.
La ceva timp apare un alt domn care ia loc şi strănută. Cei din jur îi spun „sănătate”, el mulţumeste şi începe să povestească cum a trebuit să vină la noi în compartiment deşi de la Bacău unde se urcase stătuse pe alt loc.M-am prins că l-au mutat ceferiştii cu autorizaţie.Domnu care era cu doamna şi dormeau zice că şi el vine de la nu ştiu unde,tot de prin Moldova.Şi încep a povesti cu patos de situaţia politică,de tinerii care nu mai fac nimic.Şi aflu din conversaţia lor că unu a lucrat în marină chemat cică de cei de la securitate, altu e ceferist şil-a prins revoluţia în Liban şi în momentu ăla locu în care stăteau a fost înconjurat de militari că se zvonise că la revoluţie participaseră şi terorişti libanezi şi tot felul de poveşti spuse cu patos şi ton pe măsură.
Nu am reţinut exact cum a ajuns domnu care a strănutat să spună de un prieten de al lui care a inventat un reactor care transformă apa în gaz şi cum dacă această invenţie va fi omologată s-ar rezolva ieftin şi ecologic problema iluminării publice şi a locuinţelor, problema încălzirii şi altele.
Toată lumea a fost entuziasmată.
- Bine şi acest domn este păzit?întreabă cel care lucrase în marină.Că, dacă află ăştia îl împuşcă aşa cum au făcut şi cu americanu ăla.
- Desigur că este.Trei rânduri de garduri.De fiecare poartă treci numa dacă ai cartelă.
- Şi a omologat invenţia?
- A depus actele la OSIM şi aşteaptă aprobarea.
Murmure: Ce chestie domnule. Îți dai seama, dacă află americanii,da ce americanii, arabii ăia care trăiesc numa din petrol ...
Domnu cu strănutu se lansează într-o explicaţie laborioasă a procesului de transformare a apei în gaz care poate fi îmbuteliat la – 15 grade, etc şi cum până şi apa reziduală,cu fecale poate fi folosită, procese fizice şi chimie. Dom’le, omu ăsta a revoluţionat fizica! Au venit de la Măgurele şi au zis că ce a inventat el reinventează fizica. Şi de fuziunea la rece se ştia domnule de acum 200 de ani, păi Jules Verne nu a scris el aia cu căpitanu Nemo? Şi tot reactoru ăsta este de dimensiunile unei unităţi de calculator.
Are o singură piesă care trebuie înlocuită la 6 luni. Toţi ceilalţi ascultă admirativ şi cu o mimică ce exprima o satifacţie maximă- Uite domle, ce însemnă să ai cap!
Domnu care venea tot din Moldova îi cere număru de telefon că vroia şi el un asemenea reactor. I-l dă şi precizează că are un hotel la ieşire din Bacău şi că a venit la capitală să îşi ia jeep-ul de la reprezentanţă, etc.
Sună telefonul .
- Da, domnu senator. Sunt în drum spre Bucureşti..Aaaa,daaa a trimis actele, deja se tutuieşte cu nuş ce domn mare de la OSIM, etc.
Termină convorbirea, cineva îl întreabă cât ar costa o asemenea minune.
- 2000 de ron vine răspunsu promt.
Tăcere gânditoare.
Cum se apropia Gara de Nord am ieşit mulţumindu- i:D în gând pentru frumoasa poveste de dimineaţă .
Unde naiba o fi răcit? Că dacă nu strănuta, dormeam şi eu liniştită.

miercuri, 13 ianuarie 2010

Lectia de geografie


În munţii Rodnei se află...desenată de ape harta României . Văzut de sus, lacul Iezer oferă imaginea întregii ţări.

Din păcate, deşi lacul este situat în zona de rezervaţie a biosferei, printre stâncile şi bolovanii de lângă lac, urmele trecerii omului mai precis a celui din categoria porcus turisticus se cam văd, deşi-s oarecum camuflate: peturi, cutii de bere şi de conserve.

marți, 12 ianuarie 2010

Ce înseamnă Muntele pentru mine

" acolo, unde cugetul nu se-nspăimântă şi unde fruntea se înalţă în tărie ;
unde liber eşti de a cunoaşte,
acolo, unde lumea n-a fost parcelată între înguşti pereti domestici,
acolo, unde cuvintele au izvorât din adancimea adevarului adevărat,
acolo, unde truda fără oboseală întinde braţe spre desăvârşire,
acolo, unde limpedele râu al raţiunii nu-şi pierde firul prin deşertul singuratic al obiceiurilor moarte…”

( R. Tagore)