joi, 11 martie 2010

Ce statusu meu!

Pornind de la premisa- Nimic nu e ceea ce pare,

când vedeți statusuri de genu

SMF- nu înseamnă absolut deloc ca omu vrea să se.... ci  Soarele M-a Fentat
STF- nu înseamă că uomu  are deja  o țintă a acțiunii ...ci Sunt Tare Fericit !
PLM- nu înseamă că individu e conștient că e întreg, ci ...Plec la Mare!
SBP- nu înseamă că și-ar băga ceva, ci ..Să Bem Pepsi!
....
dacă mai știți și alte interpretări, lista e deschisă...
Dixit! :))))

miercuri, 3 martie 2010

În munții Baiului cu dus și-ntors

     Cum iarna asta nu călcasem prin Baiului din diverse motive am gândit  că n-ar fi rău să mergem pe acolo, și dacă tot mergem, să facem traversarea din mții Baiului în mții Neamțului.Așa că, duminică ne-am strâns în gara Brașov la trenu de 6.20, 7 oameni dornici de ducă și mai mult sau mai puțin somnoroși. Am moțăit fiecare pe bancheta lui până în Azuga unde am coborât. Orășelul de pe valea Prahovei s-a "născut" în 1830 și până în 1881 s-a numit Intreprahove. De la gară am traversat liniile și am ieșit în str.Independenței de unde am făcut dreapta spre ieșirea înspre Bușteni de unde începe traseul.
    Mic popas la izvor ( singura sursă de apă) și apoi la pas prin pădure prin zăpadă neumblată și pe alocuri destul de mare ceea ce a grăbit procesul deșteptării din toropeala somnului. Vremea era destul de morocănoasă, da nu într-atât încât să regreți că ai plecat de-acas.
Urcând și coborând am ajuns și în partea inferioară a pârtiei Sorica unde soarele ne-a zâmbit cu zgârcenie, pentru a se retrage iar după nori. Ținând cont de starea zăpezii de până acolo am decis să schimbăm planul ,să lăsăm traversarea pentru altă dată și să mergem pe traseul ce urma să ne coboare în Sinaia pe la Piscul Câinelui.Așa că am mers prin dreapta pârtiei spre culmea Urechea rugându-ne ca macăr vântul să nu se întețească. La vreo 15 minute de cabana din vârful pârtiei, soarele și norii se îndură de noi și ne dezvăluie în dreapta priveliștea Buceagului semeț,  îmbrăcat în alb. Obeliscul din Carpați (releul Coștila) și Crucea de pe Caraiman  parcă ne trăgeau de mânecă întrebându-ne când mai ajungem și pe acolo. În curând, am promis în gând și am continuat drumul.
Lipa-lipa prin zăpada mai prietenoasă de-acum, mai întâlnim câțiva turiști în trecere, unii fac pauză scurtă de reglat, scuturat , bombănit parazăpezile ...
Decidem să tăiem o față situată între drumul de jos și culme, și cum povesteam noi câte-n lună și-n stele vedem un grup, probabil de la o școală de iarnă, unii făceau bivuac, alții poze, îi salutăm și pe ei ...iar șeful lor, un nene cu mușchii la vedere ne strigă să urcăm pe creastă că-s urme bătute de ei.Și  tot insistă, îl lăsăm să se manifeste, omu vede că nu are cu cine se înțelege și ne strigă iar ușor ironic-resemnat- Ei, oricum noi avem sonde. Glumă de bulevard și, spunându-i în gând cam ce să facă el cu sondele, l-am întrebat -Și căutați material didactic?și s-a potolit.Ne continuăm frumușel drumul prin zăpada ce strălucea în soare, cu mici pauze de poze profitând de neatenția norilor
și ne îndreptăm spre șaua Băiuțul, vântul își face iar de cap, da cu moderație, reușim totuși să încropim un prânz regesc cât ne lasă frigul să stăm fără mănuși și iar la drum, de data asta într-un ritm mai alert, cât să ne mai încălzim un pic.
Buceagul e încadrat de nori , în stânga ne uităm cu jind la mții Neamțului, în dreapta valea fumegă ușor...
Depășim stâna părăsită din Culmea Câinelui,care din an an arată tot mai rău, trecem pe lângă plantația de zadă  și de aici începe iar dansul în zăpada aproape pân la brâu, moment artistic ce a durat până la intrarea în pădure. De acolo drumul a fost mai lejer și eforturile anterioare ne-au fost răsplătite de primii ghiocei văzuți pe munte anul ăsta.Firavi, dar curajoși  se ofereau privirii, alungând frigul și oboseala.
Coborârea în forestier am făcut-o pe repede-nainte, ignorând o durere sâcâitoare de genunchi.
Am ajuns în gara Sinaia pe la 17 și un pic și spre norocul nostru, de data asta am prins un tren care avusese întârziere.
O tură faină pân la urmă, chiar dacă am schimbat planu inițial:)Muntele rămâne acolo și mă gândesc cât de faină  va fi traversarea  când vor apărea brândușele...adică în curând.