vineri, 30 aprilie 2010

istoria de lângă noi

...pe  str Mureșenilor din Brașov, un pic mai sus de Catedrala Romano- Catolică se mai  poate vedea această clădire, bijuterie arhitectonică în stilul art nouveau -unică se pare prin forma ei .
Îmi amintesc că până acum 2-3 ani  era locuită și cât de cât întreținută, în prezent este așa cum se poate vedea. De te oprești o clipă pe trotuarul de vis a vis poți admira delicatețea formelor și modul ingenios (forma de potcoavă) în care a fost încadrată între celelalte clădiri, rezultând un contrast agreabil însă ochiului  privitorului.
Nu vreau să cred că, dacă această clădire a rezistat în perioada în care buldozerul avea rolul de gumă de șters a tot ceea ce era considerat neconform cu principiile vremii, se va pierde acum din cauza indiferenței ...

marți, 13 aprilie 2010

Primăvara la Viscri

De pleci cu masina din Brasov spre Sighisoara, abate-te din drum prin Viscri, și nu vei regreta nici ocolul , nici drumul care nu e chiar indicat pentru o mașină de oraș.
Ascuns printre dealuri, Alba ecclesia- Viscri sau Giscriu te întâmpină tăcut cu ale sale case micuțe, în care pare neverosimil că ar locui cineva. Obloanele deschise ale unei ferestre în spatele căreia se răsfățau în soare ghivece cu mușcate, câteva găini care scurmau meticuloase prin iarbă, mirosul de lemn ars și câțiva localnici  ce treceau pe stradă privindu-ne cu o curiozitate mai mult sau mai puțin disimulată demonstrau însă contrariul...
Am străbătut la pas strada principală oprindu-ne cam la fiecare pas, căci casele săsești au o cochetărie aparte, fiecare fațadă invitându-te discret să o privești și născocești povești despre ce se petrece în spatele zidurilor, căci nu e ca în satele de la câmpie unde poți privi  nestingherit din stradă în curtea omului.

 În dreptul școlii, am părăsit drumul principal și am cotit în dreapta pe o străduță în pantă pavată cu pietre de râu ce urma să ne poarte spre cetatea țărănească ce adăpostește între zidurile sale una dintre puţinele biserici-sală romanice ale secolului XVIII, biserică în care se oficiază slujbe și în prezent.

Intrăm pe poarta văruită în alb și urcăm pe o alee străjuită de pini grațioși  acompaniați de cântecul matinal al păsărilor, insipirând cu nesaț mirosul de iarbă crudă din care se ițeau viorele și păpădii.
La intrarea în cetate ne-a întâmpinat o bătrânică adusă bine de spate, care după ce a încasat taxa de intrare (4 lei) ne-a făcut un scurt instructaj - intrați în biserică, puteți face fotografii, apoi urcați în turn și când ieșiți vedeți că în curtea interioară se află și un mic muzeu. După care s-a așezat pe o piatră lângă pragul ușii într-o tăcere liniștită specifică oamenilor bătrâni .
Bisericuța cu ale sale băncuțe de lemn roase de carii , tocite de vreme și enoriași, așteaptă răbdătoare o necesară renovare.Picturile de pe panourile de lemn nu se mai disting foarte clar, dar asta sporește și mai mult farmecul sălii.
Am urcat în turn pe o scară  întunecoasă și  îngustă  cu trepte ușor alunecoase din lespezi de râu, după care am continuat ascensiunea pe trepte de lemn căci turnul e în curs de reamenajare.O dată ajunși sus ne-am strecurat pe platforma de lemn care înconjoară turnul oferind o priveliște atocuprinzătoare a satului și împrejurimilor.Și  iar am înțeles dorința de zbor a lui Icar și a altor temerari care au transformat visurile în realitate.
N-am mai fi plecat de acolo, dar cum ne mai propusesem și altele pentru acea zi am coborât în curtea interioară pentru a vizita și micul muzeu ce adăpostește obiecte tradiționale din zonă, costume populare, un mic atelier de țesut, lăzi de zestre...un univers sătesc în miniatură.
Pașii ne-au dus apoi pe un drumeag străjuit de tufe și pomi în floare, drumeag ce urca spre o pădure de pini, urmând coama dealului și purtându-te agale înapoi în sat prin spatele cetății.
Am ajuns numa bine în sat căci vremea se burzuluise dintr-o dată, vestind o ploaie de care oricât ne-am rugat, nu am scăpat, da măcar am apucat să ne adăpostim la timp.
Viscri, locul care a avut șansa de a putea rămâne aproape ca la începuturi, grație unor oameni care au înțeles cât de importante sunt rădăcinile în istoria și viața unui neam...