duminică, 27 iunie 2010

Nelu


Lunea dimineață trenu e  mai plin ca de obicei, așa că nu prea ai  loc de ales ...loc. Acestea fiind faptele intru în primu compartiment în care văd un scaun liber, mă  așez confortabil ignorând culoarea dubioasă a plușului în care e îmbrăcat scaunu și mă pregătesc să-mi completez orele de somn. În compartiment mai erau 5 ceferiști plini de viață, da am zis că poate-poate reușesc să ațipesc măcar. Nici nu pleacă bine trenu că  hohote homerice de râs îmi cam spulberă speranțele. Nenea din fața mea bea cu sete dintr-un pet de jumate spre  amuzamentu colegilor- nu era apă, da era un bun pretext să înceapă o poveste despre apă. Unu din colegii lui le împărtășea celorlalți cum a descoperit el un izvor nu’ș pe unde și ce bună e apa aia…
- Aaaa, zice altu ( a se citi urla, că vorbeau toți ca hipoacuzicii) da’ nu știți bă ce a făcut Nelu, ăla care pleca  acasă la  masă și lasa comanda pe A și venea repede cu bicicleta când venea nu’ș ce tren…să schimbe  comenzile
-  Măăă, Nelu ăla mare pramatie...
- Da mă, deci Nelu ăsta le zicea oamenilor că are el pe cineva care îi aduce apă de la Galbeni (probabil un izvor din zona lor) și pe vremea aia nu erau peturi și  venea cu sticle de un litru și le vindea , oamenii luau că cică era bună.
- Daaa, zice altu da știi ce făcea Nelu mă? Cumpăra un șip cu esență de trandafiri, umplea sticlele de la robinetu din gară și apoi turna în fiecare un strop de esență. Și lumea zicea că apa aia era tare bună, mă. Și își făcea Nelu socoteala, 300 de lei pe săptămână- bani de țigări și pâine...Și cât avea bani nu mai aducea la lume, ba mai  făcea și mofturi că e greu să care atâta apă..
- Auzi mă nașule, da stai să vezi, zice altu. Se duce Nelu la o nuntă cu mă-sa și stătea el la o masă cu unii și apare o băbuță și se duce la mă-sa și îi zice Să îi dea Dumnezeu sănătate lu Nelu că de când beau apa aia tare bine mă simt  maică. Nelu vorbea cu ăia la masă, da’ trăgea și cu urechea la ce vorbeau alea. ( În acest moment al povestirii mă gândeam că numitu Nelu va avea ceva mustrări de conștiință și va înceta cu vânzarea apei de gară ca apă miraculoasă).
Așaaaaa și a doua zi era Nelu acasă și vine o altă babă să îl roage să îi mai aducă apă d’aia și Nelu că hâr, că mâr, să vezi mamaie că acolo la izvor au pus taxă- adică nu îi mai ajungeau  banii și urca prețu. Baba acceptă, pleacă și Nelu începe să râdă și să trimită babele credule pe la origini, cristelnițe și prin alte zone.  Da’ să vezi că în camera alăturată era măsa, care și aia bea apa cu pricina  și-l întreabă femeia ce ai mă Nelule cu femeile astea?
-          Dă-le-n....de babe proaste .
........
Da măăăă, Nelu ăsta când vedea că nu-i  rost de învârteală la serviciu pleca pe stradă și umbla mă cu capu-n jos și nu  vorbea cu nimeni, chiar dacă-l cunoștea. Și  dacă-l întrebai –Ce ai Nelule?, Nimic, mă doare capu
…..
Și când s-a dus Nelu în Italia la copii l-am întrebat la întoarcere- Ai făcut mă Nelule ceva și tu acolo, ai mai scos un ban?
- Nu mă, am dormit și am mâncat că io nu mă înțelegeam cu ăia neam
- Cum mă la cât ai învâțat tu, nu știai să parlești acolo un Bongiorno ceva?
- Nu mă, ce să vorbesc io cu ăia? Când am plecat mi-a dat socru-miu- io nu înțelegeam ce zice, el nu înțelegea ce zic- un dicționar să învâț și io ceva.
- Și ai învățat mă ceva?
- Am ajuns acasă mă și i l-am dat lu nevastă și i-am zis să-l arunce sau să-l bage-n.... ce-mi trebui mie mă? Io nu mă mai duc mă în Italia...
Povestea se oprește aici căci trenul a ajuns în gara de Nord, cine știe câte mai aflam dacă mai dura mult călătoria:D

marți, 15 iunie 2010

Acolo...

Trăiește acum întrebările. Poate că intr-o bună zi, încet-încet, fără să-ți dai seama, vei descoperi răspunsurile."    - R.M. Rilke