Lumea fără ceasuri

După un ceai de iarnă prelungit vineri seara, sâmbătă dimineață plecat-am tri doamne și toate trei,adică: Grasza,Max și eu spre Sibiu, cu scopul declarat de a ne preumbla prin oraș,dar mai ales prin Dumbrava-i ce adăpostește o lume fără ceasuri-Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA.

Drumul până acolo a decurs lin,povestind și bucurându-ne de vremea parcă prea frumoasă și caldă pentru luna ianuarie.Parcat mașina undeva pe lângă Piața Mică și ne-am urnit înspre Carmen care ne aștepta să bem o cafea în scurtu-i timp liber.

Cafa s-a transformat în prânz, luat într-o crâșmă cu un voit aer retro și un nume pe măsură,Union:. Atmosferă pașnică, o liniște pe care o uitasem, o chelneriță simpatică, a cărei cravată de pionier purtată cu nonșalanță a prilejuit o mică sesiune foto și încercări eșuate de a o achiziționa. După ce ne-am încărcat bateriile cu de-ale gurii, am decis că e cazul să facem pași pe covoraș și să ne urnim spre Dumbravă. Am străbătut în goana cailor putere orașul și iată-ne în Dumbrava ce adăpostește o întreagă Românie la scară mică, o Românie în care timpul te poartă înspre vremuri în care casele se construiau cu bun simț și dragoste.

Case micuțe din lemn, case falnice, dar discrete de târgoveți, de negustori,de meșteșugari, case care te întâmpină tăcute,albe,case care îți amintesc de copilărie și de bunici.

Biserici clădite pe înalt,cu turle ce parcă se avântă spre cer, având ca trepte pietre uriașe de râu, fântâni- balanțe ale vieții, mori din sate de munte,construite trainic din piatră de râu, mori care au hrănit generații până a ajunge să se odihnească aici,mori din câmpie, înalte, bătute de ploi și vânturi, case plutitoare...

Un cer de un albastru de Voroneț sau de Crai în zile senine, pini maiestuoși,troițe-locuri de popas, două mâțe alintate, care ne-au acompaniat o vreme, doi muncitori care construiau o șură lângă o casă albastră și de la care am aflat că abia din aprilie se vor scoate lacătele care nu ne-au lăsat să intrăm în unele curți și în nicio casă. Nu-i bai,revenim, oricum nu am reușit să vedem tot (muzeul are 6 sectoare tematice din care noi am reușit să vedem 2).

Cu regret ne-am desprins din această lume a trecutului, promițindu-ne a reveni curând...

Am încheiat ziua la Crama studenților din Sibiu unde ne-am întâlnit cu Leo, Bebe și Găbița. Până să vină ei ne-am trecut timpul cu o gustare..dietetică-pâine cu pastă de jumeri,ceapă și boia, pâine cu fasole și varză murată,pâine cu zacuscă.

Gazda ne-a asigurat că mâncarea e bună, se pare că are o relație bună cu soacra, pe care testează mai ales ciupercile:D. Noi l-am crezut pe cuvânt și nu am regretat nicio secundă. Au apărut și sibienii și am stat un pic de povești la un ceai de hamei

( Max și io, șoferu a fo nevoit să bea ceai ceai :D).Și cam asta a fost căci în civilizație, ceasurile chiar funcționează.